Exercițiu de imaginație: Discuție înregistrată pe data de "Unu" la ora "Zero". Vocile folosesc numele de "Adam" şi "Eva".

 Cei doi stăteau sub un copac jucându-se "piatră, hârtie, foarfece" când Eva nu am mai rezistat şi a răbufnit.

Eva: Adam, eu m-am plictisit. Hai să inventăm alt joc, ridicându-se în picioare şi gesticulând dramatic.
Adam: Ce fel de joc?
Eva: Nu ştiu ... Ahh ... Ceva amuzant.
Adam: Stai Eva, nu te entuziasma aşa tare. Nu ai vrea să-l supărăm pe ... ŞTII TU CINE, arătând cu degetul în sus.
Eva: Off ... Întotdeauna e la fel. " Nu fă asta Eva!", "Ai grijă ce zici Eva!", " Nu te du acolo!", " Vino aici!". Eu m-am săturat. M-am săturat, săturat, săturat. Uff ... 
Eva se înroşise atât de tare la fața încât îl sperie pe bietul Adam.
Adam: Stai Eva, scumpa mea, calmează-te. Uite cum facem: propune tu ceva şi am să vorbesc eu cu el.
Eva: Ai face asta pentru mine? 
Adam: Sigur! Dacă nu pentru tine, atunci pentru cine? Mai vezi tu pe cineva?
Eva: Vezi că mă superi!
Adam: Iartă-mă bine! Doar am glumit. Nu ziceai că vrei să te distrezi?
Eva: N-am râs.
Apoi un moment de liniște stânjenitoare.
Adam: Bun. Şi deci, ce propui?
Eva: Nu ştiu. Lasă-mă puțin să mă gândesc.
Adam se apucă de fluierat şi apoi spuse în glumă.
Adam: Ce frumoasă-i vrem ...
Eva: Gata ştiu! zise Eva tresărind.
Adam: Evrika!!!
Eva: Roagă-l să mai facă un om.
Adam: Ce? Tu te auzi ce zici acolo?! spuse el aproape ofensat.
Eva: Ştiu, dar asta chiar m-ar face foarte fericită.
Adam: Bine, bine! Off ... am să-i spun.
Eva: Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, şi-l cuprinse într-o strânsoare parcă prea strânsă.
 După ceva timp Adam se întoarce la Eva şi-i spune.
Adam: Am vorbit cu ... ahh ... şi a spus
Eva: Ce-a spus, ce-a spus?
Adam: A spus că "NUUU"
Vizibil dezamăgită, Eva răspunse după ceva timp de gândire.
Eva: Păi dacă nu vrea, atunci am să mănânc un măr.
Adam: Şi mănâncă. Ce, nu te las eu?
Eva: Un măr din ACEL copac.
Adam: N-ai îndrăzni.
Eva: Eşti sigur?
Adam: Treaba ta.

Eva; exact ca un copil căruia mama îi spune să nu se suie pe dulap, căci e foarte probabil să dărâme vaza de sticlă. Copilul se urcă pe dulap, vaza cade, se izbeşte de podea, şi se sparge, iar mama vine acasă, vede ce prostie a făcut copilul ei, şi-l pedepsește. Eva era un "copil" învins de curiozitate. Vaza a căzut, cioburi peste tot, şi-apoi ... Viață. 

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Imn pentru draga mea

Imagine
Lângă Salcia bătrâna sub a noastră dragă Lună - unde Corbul a zburat, unde Monstrul a urlat, unde Timpul a stătut, unde Pruncul s-a născut - am omorât prima floare şi ți-am dat o sărutare. Dar floarea care a murit în mâna mea s-a răzvrătit; a aruncat Petalele, şi-a chemat Albinele, a scuturat Polenul şi mi-a distrus Inelul. Abia după ce-am murit, şi floarea mea s-a liniştit. Iubita mea rămasă-acolo, cu draga planta a lui Apollo, a vărsat Lacrimi amare, şi-a privit Mâinile goale, a pătat iarba de Sânge " Nu mai plânge, nu mai plânge". Iar când Apollo a plecat şi draga plantă El şi-a luat. Dar o s-o aştept mereu, unde florile şi eu, am murit pentru iubire, căci aşa ne stă în fire.
Citiți mai multe

Mărturii din umbră #2

Imagine
Răzbunare  Vreau să te văd murind în chinuri, Să îți aud țipetele de durere. Vreau să-ți beau sângele amar dintr-o                                                   ploscă ruginită, Să simți ce am simțit şi eu ... Vreau să simți Răzbunarea; cu colți şi                                              coarne ascuțite Cum îmi clocoteşte-n vene, Vreau să râd în fața morții tale ... Dragă omule, mai bine fugi! Căci te voi vâna ca pe un miel, Eu sunt lupul flămând însetat de sânge. Nu sunt om, sunt Altceva ... Sunt tot ce e urât, Din Iadul din care vin Eu, Mai sunt şi alții pe pământ. Vreau să învârt un cuțit ruginit în rănile                                                                    tale Şi să torn sare după. Vreau să-ți beau sângele amar dintr-o                                                     ploscă ruginită, Să simți ce am simțit şi Eu ... Cântece ce se cântau  Sunt un om ce nu iubesc, Sunt liber ca să trăiesc, Sunt liber să simt ce vreau      
Citiți mai multe

Ultimul 5 din anul ăsta

Şi regii mor, şi tot o să mai moară. Se duc în zbor sperând că n-o să doară. Îşi lasă steagurile-acasă, săbiile proptite-n teci, dar curajul ei nu-l lasă, ci mâinile atât de reci. Ei pleacă pe nesimțite cu paşi mărunți - ca de stafie, cu piepturile zdrobite ce nu au cum să mai fie. Şi îşi cântă viața-n zbor, şi le pare atât de tare că lasă-n urmă un popor făr' apă, fără mâncare... ......................................... Dar gata; lacrimile nu pot şterge ce este scris de-acum, din veci: Astăzi a murit un rege, mâine; inimile reci.
Citiți mai multe