Imn pentru draga mea
Lângă Salcia bătrâna sub a noastră dragă Lună - unde Corbul a zburat, unde Monstrul a urlat, unde Timpul a stătut, unde Pruncul s-a născut - am omorât prima floare şi ți-am dat o sărutare. Dar floarea care a murit în mâna mea s-a răzvrătit; a aruncat Petalele, şi-a chemat Albinele, a scuturat Polenul şi mi-a distrus Inelul. Abia după ce-am murit, şi floarea mea s-a liniştit. Iubita mea rămasă-acolo, cu draga planta a lui Apollo, a vărsat Lacrimi amare, şi-a privit Mâinile goale, a pătat iarba de Sânge " Nu mai plânge, nu mai plânge". Iar când Apollo a plecat şi draga plantă El şi-a luat. Dar o s-o aştept mereu, unde florile şi eu, am murit pentru iubire, căci aşa ne stă în fire.